Sunetul cometei

Das Mädchen Marina erlebt in ihrem kleinen rumänischen Heimatort von Kind an das Elend der Dorfhunde. Mit der Hilfe ihres eigenen Hundes entwickelt sie sich schließlich vom schüchternen Mädchen zu einer jungen Frau, die dazu beizutragen möchte, das Leid der Tiere zu verringern und das Bewusstsein der Menschen für den Wert der Tiere zu stärken. Ein Buch, das HOFFNUNG gibt und den Glauben daran festigt, dass wir alle gemeinsam die Möglichkeit haben, die Welt zu einem lebenswerteren Ort für alle Geschöpfe zu machen … Nach „Sternschnuppenlicht“ und „Sterne sind Hoffnung“ ist „Sternschnuppenklang“ das dritte und letzte Buch einer Trilogie um die Gefühle von Tieren und Menschen in einer Welt, die nach Mitgefühl ruft. Ein Buch aus dem „Projekt Sternschnuppenlicht“ Urechea mare ca de plu? a câinelui alb ca zapada tremura când gândacul mare ?i gras i se ca?ara greoi, dar hotarât prin firele blanii pufoase ?i moi. Tremuratul repetat îi facu sarcina ?i mai dificila, dar continua sa-?i faca cu mare sârguin?a drum prin blana deasa ?i matasoasa de pe urechea câinelui, în ciuda tuturor greuta?ilor. Îl mai despar?eau doar câ?iva centimetri de ?elul sau, firele de par erau mai rare aici, iar drumul parea sa fie liber ?i interiorul urechii, cald ?i întunecos, ispi-titor de aproape. În acest moment câinele î?i scutura îndelung ?i cu fervoare capul pentru a scapa de gâdilatul sâcâitor provocat de picioarele gândacului. Gândacul negru fu propulsat cu putere în aer, atât de surprins de ceea ce i se întâmpla, încât nu mai apuca sa-?i deschida aripile ?i sa-?i ia zborul. Impulsul nea?teptat azvârli insecta greoaie pe pamântul moale, înca ud de la ultima ploaie, unde ateriza pe spate. Cu capul aplecat într-o parte, câinele îl privi pe har?uitor, urmarind o vreme concentrat încercarile gândacului de a ajunge din nou în picioare. Dar ca?elandrul î?i pierdu repede interesul pentru creatura târâtoare, casca, se întinse pe spate ?i privi cu interes în jur prin gradina. Apoi se ridica în picioare, lasa gândacul în plata domnului ?i facu doi-trei pa?i mici pâna la gardul care-i împrejmuia mica incinta. Î?i lipi nasul negru, pe care erau doar câteva pete roz, de gardul ruginit de sârma împletita ?i paru sa se gândeasca o vreme ce era de facut acum. Marina privea de la fereastra camerei ei, observându-l pe ca?el de la distan?a. Micu?ul locuia de patru saptamâni în aceasta incinta, în aceea?i incinta în care traise înainte timp de mul?i, mul?i ani un alt câine. Fa?a i se întuneca la acest gând. Acel câine fusese acolo de când se ?tia Marina, închis, neobservat, neglijat. Marina se gândi cu spaima – a?a cum o facuse de atâtea ori - la ziua în care câinele, despre care ea ?tia ca era de fapt o ca?ea, fusese dus de pe proprietate, sângerând ?i aparent fara via?a. A?a cum se întâmpla de fiecare data când se gândea la ca?eaua batrâna ?i la acea zi, cea mai îngrozitoare din via?a ei, îi dadeau lacrimile; a?a cum se întâmpla de fiecare data, avea sentimentul ca sim?ea durerile ?i singuratatea animalului în propria fiin?a, în propriul suflet. Suferise ani îndelunga?i împreuna cu ca?eaua, în tacere. Nu fusese în stare sa faca nimic pentru ea … Nu-i dadusera nici macar un nume … Nimeni nu observase suferin?a ca?elei ?i nici a feti?ei, nici parin?ii ?i nici fra?ii ei. Într-o vreme încercase sa se ocupe un pic de ca?ea, sa-i fie aproape. Sim?ise atunci foarte limpede bucuria ?i speran?a pe care animalul le nutrea. Însa parin?ii îi interzisera în cele din urma sa se ocupe de ca?ea. Nu mai avu voie sa se apropie de incinta ca?elei ?i pentru a împiedica ?i contactul vizual, tatal ei fixase de grilaj o prelata care le bloca priveli?tea asupra câinelui atât ei, cât ?i fra?ilor ei ?i care pe deasupra mic?ora ?i mai mult spa?iul câinelui ?i izola animalul de tot. Acest lucru îi provocase multa suferin?a ?i triste?e sufletului ei de copil, însa parin?ii ei nu vedeau acest lucru, poate nu erau în stare sa îl vada … Dupa ce câinele fusese luat de ni?te straini, în stare vadit grava ?i mai aproape de moarte decât de via?a, Marina ramasese tulburata. Nu ?tia prea bine ce se întâmplase. Pe atunci, cu peste doi ani în urma, avea abia 13 ani ?i era foarte nesigura de sine pentru vârsta ei, era înca mai degraba o copila speriata ?i nu îndraznise sa întrebe nimic. Marina iubea toate animalele, iar câinii mai mult decât toate ?i-?i dorea cu ardoare sa aiba un câine al ei. Pentru scurt timp acest vis i se împlinise, bunicii le daruisera copiilor cu câ?iva ani în urma un pui de câine de rasa care avu voie chiar sa traiasca cu ei în casa în timp ce ca?eaua rabda de frig ?i foame afara în incinta. Dar ca?elu?ul se îmbolnavi grav ?i, deoarece parin?ii nu erau dispu?i sa-i plateasca tratamentul, îl dadura mai departe fara a încerca macar sa-l vindece. Marina î?i aducea aminte de aceasta poveste de multe ori ?i cu inima grea. Timpul trecu ?i nu aparu niciun câine nou care sa ia locul batrânei ca?ele. În ciuda dorin?ei puternice de a avea un câine, Marina se bucurase oarecum ca incinta ramase goala, caci nu voia în niciun caz sa fie nevoita sa vada ?i sa suporte înca odata priveli?tea unui câine traind o via?a atât de plina de suferin?a. În urma cu o luna însa, tatal ei adusese cu el acasa de la locul sau de munca un câine nou. Câ?iva câini ai strazii care traiau de ani de zile în incinta sediului firmei aflate în apropiere de satucul lor de ba?tina nu mai fusesera tolera?i acolo ?i fusesera prin?i ?i du?i la refugiul municipal pentru animale din ora?ul învecinat. Printre ei erau ?i câ?iva ca?ei tineri ?i acesta, pe care îl privea acum Marina, era unul dintre ei. Marinei îi era teama de ce avea sa urmeze. Oare avea sa se repete din nou toata mizeria? Inima îi era grea la gândul ca ar trebui sa asiste neputincioasa la suferin?ele unui animal neglijat, care trebuie sa-?i accepte soarta cu resemnare, fara drepturi, fara oportunita?i, lipsit de libertate, neajutorat ?i aflat la cheremul oamenilor. Dar acest ca?elu? fusese de la bun început diferit. Era activ ?i plin de o energie debordanta ?i cerea vocal aten?ie, ?i în acela?i timp parea ca lipsa liberta?ii de mi?care ?i ignoran?a oamenilor care îl închisesera nu îi provocau acea neputin?a ?i suferin?a profunda, cum se întâmplase cu ca?eaua. Suveran, sigur pe sine, a?a de parca ?tia ca aceasta stare de limitare era doar una temporara, accepta situa?ia cu aparenta seninatate. În ultimele saptamâni, Marina observase acest lucru în repetate rânduri cu uimire ?i sim?ise ?i calmul ?i seninatatea tânarului ca?el. Era u?urata, fiindca o repetare a lucrurilor ?i implicarea din nou într-o suferin?a atât de tragica i-ar fi fost de nesuportat. Totu?i ?tia bine ca condi?iile în care traia ca?elul nu puteau ramâne a?a. Nu voia ?i nu avea sa priveasca înca odata pasiv cum un câine trebuie sa-?i duca traiul atât de trist un timp atât de îndelungat cum fusese cazul ca?elei. Nu, nu voia asta în niciun caz. Micu?a Marina din trecut nu putuse sa ajute atunci animalul ?i nici pe sine, însa acum nu mai era un copil mic ?i sim?ea ca nu mai era de departe nici atât de neputincioasa cum crezuse ca este în trecut. Nu ?tia înca exact ce putea face, nu-?i prea putea evalua sau aprecia propriile for?e ?i posibilita?i, dar era o razvratire în ea care tocmai î?i facea drum în afara.