Fundus / Stoc

Cuvânt înainte Prezenta antologie din lirica poetului german Matthias Kehle începe cu suspiciunea ca „zilele ar fi gândite doar de proba“. O proba cu ce scop? Spre a-?i trai cu adevarat via?a? Spre a fi fericit? A?a încât domeniul liric ?i existen?ial al acestui volum este deja precis demarcat. Cu fiecare nou poem ?i cu fiecare nou „tu“, care este solicitat, cititorul trebuie sa se întrebe: Se refera ?i la mine? Nu sunt ?i eu omul modest din primul poem cu o singura picatura de sânge în pupile? Versurile lui Kehle deschid ferestre spre singularitate, când persistam acolo sus în siguran?a propriei locuin?e ?i nu vrem sa ne expunem furtunilor exterioare. Spre dorin?a de solidaritate, atunci când spate în spate cu persoana draga visam visul fara speran?a ca porumbeii nu-?i vor lua în ultimul moment zborul. Pe ce te mai po?i bizui? „Revista luxurioasa” intitulata copilarie a fost doar un „balet de cioburi“. Via?a urbana este fragmentata ?i de?arta. Lupta de la un semafor la altul, a?teptând o ?ansa de-a înainta. Familia are secretele sale ?i cândva te plimbi prin casa parinteasca – gazda a propriei tale copilarii – ?tiind ca va trebui sa o lichidezi. Atunci mai degraba în natura, ea poate fi cutreierata împreuna. Dar peisajul care a momit perechea în „Parcare, la început de martie“, încalzita înca de soarele ultimei veri, este iernatic. Po?i doar sa te întrebi: Cât timp vor mai ?ine puterile? Ca-ntotdeauna, important e sa încerci sa revii la via?a. Pentru a nu fi obligat cândva sa consta?i ca nu ai avut nimic de salvat din „bezna alba de proba“. Aceasta ne reveleaza poezia clarvazatoare a lui Matthias Kehle, fara agitari, în imagini ?i cuvinte mereu surprinzatoare. Catalin Dorian Florescu